Decizia ÎCCJ privind conducerea sub influența substanțelor psihoactive: Ce înseamnă „aflat sub influență”?

Deciziei nr. 25 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) – iccj.ro

Pe scurt: ce a decis ÎCCJ într-o decizie istorică?

• Test pozitiv ≠ Condamnare: Simplul fapt că ai ieșit pozitiv la un test antidrog nu mai înseamnă automat că ești vinovat de conducerea unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive.
• Diferența dintre „Prezență” și „Influență”: Instanța Supremă a confirmat că una este să ai în organism urme ale unui consum trecut (prezență) și alta este să fii efectiv sub influența activă a substanței la volan.
• Sarcina probei se complică pentru acuzare: Procurorii trebuie să dovedească, dincolo de testul pozitiv, că substanța era încă activă și aptă să-ți afecteze capacitatea de a conduce.

Decizia a avut ca obiect clarificarea înțelesului sintagmei „aflată sub influența unor substanțe psihoactive” din art. 336 alin. (2) din Codul penal, care incriminează conducerea unui vehicul în această stare. Întrebările esențiale, formulate de Curțile de Apel Brașov și Cluj, au fost:

1. Este suficientă simpla constatare a prezenței substanței psihoactive în probele biologice (sânge, urină), indiferent de concentrație, pentru a considera că persoana se află „sub influență”, prezumându-se absolut afectarea capacității de a conduce?
2. Sau, dimpotrivă, „aflată sub influență” înseamnă că trebuie dovedit că capacitatea de a conduce a persoanei a fost efectiv alterată (influențată) ca urmare a consumului, prezumția fiind doar relativă și putând fi combătută prin probe (ex: concentrație foarte mică, lipsa efectelor)?

Context și Opinii Divergente:

• Practica Judiciară Neunitară: Instanțele naționale aveau opinii diferite. Unele considerau suficientă prezența substanței (prezumție absolută), altele cereau dovada afectării capacității de a conduce (prezumție relativă).
• Argumente pentru Prezumția Absolută (Prezența = Influență): S-a invocat jurisprudența anterioară a ÎCCJ și a Curții Constituționale (care ar fi arătat că legiuitorul nu poate stabili praguri minime și ar fi incriminat conducerea după orice consum), lipsa unui prag legal (spre deosebire de alcool), și definiția efectelor psihoactive (care implică modificări ale sistemului nervos). Parchetul General și DIICOT au susținut această interpretare.
• Argumente pentru Prezumția Relativă (Influența = Afectarea Capacității): S-a argumentat că scopul legii este protejarea siguranței traficului, lezată doar când capacitățile șoferului sunt efectiv diminuate. S-a subliniat că substanțele pot fi detectate mult timp după ce efectele lor au dispărut (mai ales metaboliții inactivi sau în concentrații infime), iar o prezumție absolută ar pedepsi consumul trecut, nu pericolul prezent, fiind disproporționată. Majoritatea opiniilor specialiștilor (facultăți de drept, INML) au susținut această variantă.
• Opinia INML (Institutul Național de Medicină Legală): A fost crucială, arătând că starea de „a fi sub influență” depinde de prezența substanței active (sau a metaboliților activi) în sânge, în concentrații peste limita de cut-off (prag relevant științific), capabile să afecteze sistemul nervos central. Prezența în urină sau sub limita cut-off în sânge nu echivalează cu a fi sub influență la momentul conducerii.

Timpii de detecție a substanțelor psihoactive

Pentru a ilustra diferența crucială dintre consumul trecut și influența activă la momentul conducerii, INML a furnizat următorul tabel. Acesta demonstrează de ce simpla prezență a unei substanțe în organism (în special în urină) nu echivalează cu a fi sub influența acesteia:

Decizia Înaltei Curți:

ÎCCJ a admis sesizările și a stabilit următoarele:

• Pentru a fi îndeplinită condiția ca persoana să se fi aflat „sub influența unor substanțe psihoactive” (element esențial al infracțiunii de la art. 336 alin. 2 Cod penal), nu este suficientă simpla constatare a prezenței substanței în probele biologice.
• Este necesar să se constate cumulativ:
  1. Prezența substanței psihoactive în probele biologice.
  2. Aptitudinea (capacitatea) acestei substanțe, în contextul dat (concentrație, formă activă/inactivă, prezența în sânge etc.), de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei.

În esență, ÎCCJ a respins ideea unei prezumții absolute. Chiar dacă infracțiunea este una de pericol abstract (nu se cere dovedirea unui pericol concret), simpla prezență a urmelor unui consum anterior, care nu mai este apt să producă efecte psihoactive relevante pentru conducere (conform datelor științifice medico-legale), nu este suficientă pentru a reține infracțiunea. Trebuie demonstrat că, la momentul conducerii, substanța detectată avea încă potențialul de a influența negativ abilitățile șoferului.

Această decizie este obligatorie pentru toate instanțele și influențează într-un mod semnificativ orice dosar penal ce vizează infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal – conducerea unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive.